Despre carte: an / Uriași pești nemișcați, în cămăși lungi albe, au plutit pe cerul albastru nemărginit, târând umbre adânci și rotunde de-a lungul pământului ars de soare. . Despărțiți de locurile natale, păreau că plutesc la voia vântului, fără nici un motiv întemeiat, cercetând de deasupra monotonei suprafețe stâncoase, care trebuie să fi fost cândva fundul vreunei mări străvechi, ale cărei ape grele se întindeau larg, precum prezintă cerul nesfârșit, care a devenit acum un refugiu sigur pentru ei. Această impresie a fost însă înșelătoare. Peștii și-au desfășurat munca în mod constant. Iar când prima și-a mișcat coada mărunțișă, formând un pliu greu întunecat pe cămașă, a doua și-a întors privirea astfel încât a început să semene cu clapeta unei uși ușor deschise, iar raza de soare reflectată de ea a lăsat o urmă pe pământ. . A treia, alunecându-și abia vizibil înotătoarea, făcând țesătura să se legăne, le-a dat un semn celorlalți. Conform planului general, plutea sus deasupra pantei blânde de lut a stepei nesfârșite, până la marginea căreia (la urma urmei, trebuia să se termine undeva), fără îndoială, marea s-a retras când i-a trecut timpul. — Aici, hotărî al treilea în tăcere. — Aici, a fost de acord primul.